Ce?

Cand esti la marginea prapastiei, la ce te gandesti ? Cand esti la un pas de a te arunca, cand vrei sa renunti la tot, care este primu lucru care iti vine in minte ? Sau atunci cand e cineva in fata ta cu un pistol indreptat spre tine, care este primul lucru care iti trece prin minte ? Atunci cand te prabusesti cu avionul ? Cand se scufunda vaporul/barca in care te afli ? Cand esti intr-o lupta ? Cand esti in masina ? Cand mergi linistit ? Cand te plimbi ? Cand esti acasa ? Cand esti cu persoana iubita ? Cand saruti ? Cand faci dragoste ? Cand mori ? Cand traiesti ? La ce te gandesti in momentul acesta ?

Un mic trip (fictiune)

Este ora 21:06, sunt in metrou aproape de victoriei mergand de la stefan cel mare. E un metrou dala nou din care poti merge dintr-un capat in celalalt fara nici o problema. Eu sunt in ultimu vagon cum ar veni. Stau singur pe un scaun la margine langa bara. Ascult muzica si ma mai uit din cand in cand in jur. Ajungand la victoriei, o femeie cu un copil se urca in metrou si se aseaza la 3 scaune in stanga mea. Eu dau muzica mai tare pentru ca ma enerveaza copilu care plangea si se smiorcaia. In casti aud o melodie foarte familiara de la o formatie care imi place foarte mult. "No fear, destination darkness!" Brusc lumina din metrou incepe si palpaie, dar spre surprinderea mea nimeni nu are nici o reactie. Lumina palpaie din ce in ce mai dur si ajunge chiar sa se stinga si sa se aprinda, dar in continuare nimeni nu are nici o reactie. Deodata in scaunu din fata mea observ un personaj ciudat. Era un tip imbracat in negru din cap pana in picioare si avea o gluga pe cap care facea sa nu ii se vada absolut deloc fata. Tipu asta se uita in jos si porma a inceput sa se uite in stanga si in dreapta si apoi se uita fix la mine. Avea ochii de un galben salbatic si privirea lui parca trecea prin tine. "Hmm, oameni" zice tipu. "Poftim?" raspund eu. "Nu te-ai plictisit de ei? Nu te-ai saturat? De ce mai stai aici?" intreaba ciudatul de statea in fata mea in timp ce se ridica si a inceput sa se plimbe printre oamenii care stateau jos si sa mearga spre partea din fata a metroului. Eu m-am ridicat si am inceput sa merg dupa el intrebandu-l: "Cine esti? Ma cunosti?". "Esti naiv, ai uitat deja? Nu poti scapa de trecut prietene! Poti sa fugi cat vrei, dar de noi nu o sa poti scapa vreodata." in timp ce spunea asta necunoscutu a inceput sa se miste ciudat si park sa se transforme, apoi brusc s-a stins lumina din tot metrou. "O sa ne mai intalnim" aud parca soptind in urechea mea. Apoi cand se aprinde lumina ma vad stand pe scaunul unde eram, cu femeia si copilu in stanga mea. Ajunsesem la gara de nord. Intr-un final ajung la eroilor si cobor din metrou. Ma uit in urma mea la usile de la metrou care s-au inchis. Puteam sa il vad pe ciudatul ala, Se uita la mine cu aceeasi ochi de un galben salbatic si cu privirea lui diabolica. Imi facea cu mana. Metrou se misca din loc si pleaca. Ies de la metrou si imi aprind o tigare. "Iar incepe" zic in gand si imi continui drumu spre casa.