In the dark

Ce se ascunde cu adevarat in intuneric? Ce este cu adevarat intunericul? De ce se teme lumea de intuneric? Care este raspunsul? Da, in intuneric nu poti vedea absolut nimic, dar ce poti vedea cu adevarat? Unei persoane ii poti vedea corpul dar nu stii ce se ascunde cu adevarat in ea, nu stii de ce este capabila. Sau poate gresesc? Oare sufletul si intunericul nu sunt una si aceeasi? Oare in sufletul unei persoane poti vedea mai bine decat in intuneric? Cand esti mic crezi ca in intuneric se ascund fel de fel de monstrii, dar oare in sufletul cuiva nu pot exsta? Sau poate monstrii stau in lumina? Toti am auzit de diavoli cu chip de inger, dar cati ne-am gandit cu adevarat la aceasta expresie? Cati am vazut cat adevar ascunde?

Si pana la urma, ce se ascunde in intuneric?

Eu

Nu stiu ce sa zic. Am incercat vreo 3-4 variante de a ma descrie deja si nici una nu mi se pare destul de buna. Adica prin nici una nu pot sa ma descriu. Imi este greu. Poate pentru ca eu sunt greu de inteles, ciudat si foarte schimbator. Acum sunt prietenos maine pot sa te iau la bataie, acum te iubesc maine te urasc. Sunt foarte schimbator si destul de aleatoriu. Nu am niste trasaturi bine definite, mi le schimb de la o zi la alta, vorbind de trasaturi psihice. Cred ca cel mai usor pot sa ma descriu fizic. Am 1.85m inaltime sau pacolo, par cret saten/saten deschis, ochii in 5 culori, stiu ca este greu de crezut dar ba ii am albastri, ba gri, ba verzi, ba caprui si am si galben pe interiorul lor. Nu sunt prea solid cu toate ca m-am ocupat cu multe sporturi de contact gen MMA s.a.m.d. Am o fire destul de vulcanica cateodata. Rocker, port inele destul de des si destul de multe (in jur de 6) dar unu o sa am mereu pe mana dreapta, degetul mijlociu. Cercel in urechea stanga si pe viitor vreau sa imi fac tatuaj pe omoplatul drept. Mai mult de atat nu stiu ce sa mai zic despre mine. Ii las pe ceilalti sa ma cunoasca mai bine. Daca pot.

Love and Hate

Este o linie fina intre dragoste si ura. Cu dragostea poti sa ranesti o persoana la fel de usor ca si cu ura. Sunt multe diferente intre aceste 2 lucruri dar ca sa treci de la dragoste la ura sau de la ura la dragoste nu este decat un singur pas. O singura greseala si poti trece de la dragoste la ura. O singura clipa si poti trece de la ura la dragoste. Sunt atatea de spus despre aceste 2 subiecte, dar nu le voi dezvolta acum. Am stat si m-am gandit foarte mult la acest subiect, dar va voi relata aici doar concluzia la care am ajuns, concluzie care are mai mult sau mai putin legatura cu subiectul. Numa eu sunt in stare sa gasesc o concluzie care nu are legatura cu subiectu oricum :)) Ma rog, concluzia mea este ca totul se intampla cu un motiv. Daca are sau nu legatura va voi lasa pe voi sa decideti :)

Pentru ce?/For what?

Ok, aici am nevoie de ajutorul oricui da de aceasta pagina si care citeste aceasta postare. Vreau sa imi raspundeti la o intrebare care poate fi usoara pentru unii si grea pentru altii. O singura intrebare care poate fi raspunsa printr-un singur cuvant sau prin mai multe. Cert este ca in felul acesta ma ajutati si pe mine. Ok, intrebarea este urmatoarea: Care este scopul vostru in viata ? Astept raspunsuri cat mai multe.
Ok, now I need everyone who comes upon this page and reads this post to help me with something. I want you to respond to a question that can be easy for some and difficult for others. One question that can be answered with only one word or with many. By answering this question you can help me alot. OK, the question is this: What is your meaning in life? I wait for as many answeres as possible.

Ce?

Cand esti la marginea prapastiei, la ce te gandesti ? Cand esti la un pas de a te arunca, cand vrei sa renunti la tot, care este primu lucru care iti vine in minte ? Sau atunci cand e cineva in fata ta cu un pistol indreptat spre tine, care este primul lucru care iti trece prin minte ? Atunci cand te prabusesti cu avionul ? Cand se scufunda vaporul/barca in care te afli ? Cand esti intr-o lupta ? Cand esti in masina ? Cand mergi linistit ? Cand te plimbi ? Cand esti acasa ? Cand esti cu persoana iubita ? Cand saruti ? Cand faci dragoste ? Cand mori ? Cand traiesti ? La ce te gandesti in momentul acesta ?

Un mic trip (fictiune)

Este ora 21:06, sunt in metrou aproape de victoriei mergand de la stefan cel mare. E un metrou dala nou din care poti merge dintr-un capat in celalalt fara nici o problema. Eu sunt in ultimu vagon cum ar veni. Stau singur pe un scaun la margine langa bara. Ascult muzica si ma mai uit din cand in cand in jur. Ajungand la victoriei, o femeie cu un copil se urca in metrou si se aseaza la 3 scaune in stanga mea. Eu dau muzica mai tare pentru ca ma enerveaza copilu care plangea si se smiorcaia. In casti aud o melodie foarte familiara de la o formatie care imi place foarte mult. "No fear, destination darkness!" Brusc lumina din metrou incepe si palpaie, dar spre surprinderea mea nimeni nu are nici o reactie. Lumina palpaie din ce in ce mai dur si ajunge chiar sa se stinga si sa se aprinda, dar in continuare nimeni nu are nici o reactie. Deodata in scaunu din fata mea observ un personaj ciudat. Era un tip imbracat in negru din cap pana in picioare si avea o gluga pe cap care facea sa nu ii se vada absolut deloc fata. Tipu asta se uita in jos si porma a inceput sa se uite in stanga si in dreapta si apoi se uita fix la mine. Avea ochii de un galben salbatic si privirea lui parca trecea prin tine. "Hmm, oameni" zice tipu. "Poftim?" raspund eu. "Nu te-ai plictisit de ei? Nu te-ai saturat? De ce mai stai aici?" intreaba ciudatul de statea in fata mea in timp ce se ridica si a inceput sa se plimbe printre oamenii care stateau jos si sa mearga spre partea din fata a metroului. Eu m-am ridicat si am inceput sa merg dupa el intrebandu-l: "Cine esti? Ma cunosti?". "Esti naiv, ai uitat deja? Nu poti scapa de trecut prietene! Poti sa fugi cat vrei, dar de noi nu o sa poti scapa vreodata." in timp ce spunea asta necunoscutu a inceput sa se miste ciudat si park sa se transforme, apoi brusc s-a stins lumina din tot metrou. "O sa ne mai intalnim" aud parca soptind in urechea mea. Apoi cand se aprinde lumina ma vad stand pe scaunul unde eram, cu femeia si copilu in stanga mea. Ajunsesem la gara de nord. Intr-un final ajung la eroilor si cobor din metrou. Ma uit in urma mea la usile de la metrou care s-au inchis. Puteam sa il vad pe ciudatul ala, Se uita la mine cu aceeasi ochi de un galben salbatic si cu privirea lui diabolica. Imi facea cu mana. Metrou se misca din loc si pleaca. Ies de la metrou si imi aprind o tigare. "Iar incepe" zic in gand si imi continui drumu spre casa.

Just a thought...

I'm walking down the street. I stop I take a ciggarete out of the pack, light it. The lighter has a big flame but i like it that way. I light my ciggarete, and start walking again. As i'm walking home, some thoughts go threw my mind. Why am i this way ? I'm alone... No friends, no family, no lovers, no soul, no heart, no mind, no weakness, no strenght, no power, no past, no present, no future... So, why am I here ? I near a crossroad and stop in the middle of it. Nothing in sight. Just parked cars and a few people who ignore me. I look to my left and right. After a few seconds i start walking again. I stop in the front of my building to finish the ciggarete. I look up and see the stars. A voice starts talking in my head. Then another one, and so on. "The voices of my past" i think. So i have a past. I remember my friends who died. Why did they die ? Why am I alive and not them ? They had a future, a present, somebody who they loved, somebody who loved them. I don't have nothing... But the, i remember the intro from a game called Guilty Gear. "Why do you fight? For love ? For hate ? For power ? For allegiannce ? For revenge ? For dream ? For justice ? For sin ? For destiny ?" And I started thinking... Why do I fight for? I don't love. I don't hate. I don't have power. Not allegiannce nor revenge. I don't have dreams, I don't care about justice, I sin alot and I don't belive in destiny. So why do I fight ? Then I started hearing voices of my fallen friends. All the good times we been threw. Then I remembered I once had a dream. "Becoming the best!" But what for ? I have no reason for becoming the best... I have no reason for nothing... They I remembered the words of my ex-sensei: "You don't need to have a reason to fight, you don't need to have a reason to love, you don't need to have a reason to live. You just do these things" And I asked myself "what for?" Then I saw the stars... They were so beautifull... They I remembered why I relly fight for. There is one persone in this world for whom I fight, the only one who was allways there for me. Yes, I fight for her! And for my friend! I have a few friends! A few close friends! I have a past, a dark one but it's still a past! I am alive so I have the present, i just need the future! I'll keep going, keep fighting, keep living! I finished my ciggarete, got into the building, called the elevator. It was at 8. I waited for it. The gas monitor was making a strange sound. I stared at the entrance. It was something special, I don't know what, but it was. The elevator arrived, I walked in it. I stared at the mirror. I didn't see anything i like. I hate myself, i hate my hear, the way I talk, the way I walk. The only thing I don't hate is my eyes. I like em. Don't know why but I like em. I entered my house and undressed. And now I'm here writing this. I don't know why I did it but here it is. Just a thought...